Simbolul zodiei Balanță (♎) Are origini străvechi și îmbină, totodată, diverse semnificații istorice, astronomice și vizuale. Este singurul simbol neînsuflețit din zodiacul clasic.
Inițial, stelele acestei constelații făceau parte din Scorpion.
Balanța a apărut ca o constelație distinctă în tradiția clasică relativ târziu, în jurul secolului al II-lea î.Hr.
În perioada în care constelația se contura ca entitate distinctă, pentru aceasta se folosea denumirea „Ghearele” – o referire la ghearele constelației Scorpionul.
Denumirea „Libra” a intrat în uzul curent pentru această constelație în jurul secolului I î.Hr.
Balanța este singura constelație a zodiacului care reprezintă un obiect neînsuflețit.
Semnificație filozofică:
Spre deosebire de alte semne care reprezintă ființe vii sau oameni.
Balanța simbolizează legea imparțială, căutarea armoniei, diplomația și capacitatea de a cântări orice contrarii cu ajutorul rațiunii. În principiu, aceasta este una dintre sarcinile de viață ale Balanței.
Există trei versiuni și interpretări grafice principale privind originea acestui simbol:
1. Imagine vizuală a unui cântar antic
Cea mai directă interpretare susține că gliful reprezintă, în sens literal, dispozitivul mecanic al unei balanțe.
- Linie superioară curbată reprezintă brațul balanței cu o buclă centrală (axa de rotație) sau chiar talerul acesteia.
- Linie orizontală inferioară constituie o bază solidă – planul solului sau o scară de referință în raport cu care se măsoară echilibrul.
2. Apusul și punctul echinocțiului
Din perspectiva astronomiei și a ciclurilor naturale, gliful ♎ simbolizează apus de soare sub orizont.
În urmă cu peste 2.000 de ani, când sistemul astrologic clasic prindea contur, punctul echinocțiului de toamnă se afla în constelația Balanței..
În această perioadă, ziua și noaptea au durate egale, natura atinge un echilibru perfect, iar orele de lumină încep să scadă rapid.
- Linia de jos reprezintă orizontul, în timp ce arcul de deasupra simbolizează apusul soarelui.
3. Litera greacă Omega (Ω)
În Antichitatea târzie și în epoca manuscriselor bizantine, simbolurile astrologice erau adesea redate în formă abreviată. Partea superioară a glifului este o variantă modificată literă grecească Omega (Ω) minusculă sau majusculă, plasată deasupra unei linii drepte. Omega este ultima literă a alfabetului grec și simbolizează în mod tradițional „sfârșitul”, „încheierea unui ciclu” sau „judecata de apoi” (cântărirea faptelor pământești).