Simbolul Săgetătorului (♐) este o reprezentare stilizată a unui arc întins și a unei săgeți care zboară în sus.
Simbolul Săgetătorului este adesea interpretat ca un simbol al urmăririi unor idealuri înalte, al expansiunii și al aventurii.
O săgeată îndreptată în sus și spre dreapta poate simboliza căutarea unor noi orizonturi și a cunoașterii. Coada săgeții, care formează un arc curbat în jos, este asociată cu revenirea sau regenerarea după atingerea unui obiectiv ori finalizarea unei călătorii.
Acest simbol poate fi perceput și ca un simbol al optimismului, al generozității și al unei perspective filozofice asupra vieții – trăsături caracteristice și zodiei Săgetător.
Originea și mitologia simbolului.
Arcaș și Centaur:
În tradiția clasică, figura Săgetătorului este asociată cu centaurul mitologic – pe jumătate om și pe jumătate cal. Cel mai adesea, acesta este identificat cu înțeleptul și nobilul centaur Chiron mentorul marilor eroi greci.
Dualitate:
Imaginea centaurului reflectă natura interioară a semnului, în care latura instinctivă, animalică, se îmbină cu intelectul superior, cu filosofia și cu aspirația către cunoaștere.
Scopul ceresc:
În mitologia greacă, Centaurul este reprezentat cu un arc, țintind spre inima constelației Scorpionul, simbolizând lupta eternă dintre lumină și întuneric, dintre spiritual și instinctual.
Anatomia și semnificația glifului (♐).
Săgeată (linie diagonală cu vârf):
Indică drept în sus și înainte – spre cer, spre idealuri mai înalte, spre adevăr, spre lărgirea orizonturilor și spre viitor.
Linie de intersecție (trasare sau bară transversală):
Simbolizează hotarul dintre lumea materială și limitările pământești – sau chiar coarda arcului în momentul eliberării –separând latura animalică și pe cea pământească de zborul spiritual.
Semnificație filozofică:
Semnul înfățișează momentul eliberării corzii arcului – energia mișcării, clipa în care gândul sau aspirația unei persoane învinge inerția materiei și se avântă spre o semnificație superioară.
În mitologia greacă Artemis, zeița vânătorii, este adesea reprezentată cu un arc și săgeți. Ea întruchipează forța și independența și simbolizează, de asemenea, urmărirea obiectivelor și a realizărilor.
În mitologia nordică este menționat zeul Ullr. El era zeul vânătorii, al iernii, al schiului și al luptelor corp la corp. Era adesea asociat cu arcul și săgeata, întrucât arcul era simbolul său. În legende, era înfățișat drept cel mai bun arcaș dintre toți zeii.
În mitologia diverselor triburi amerindiene din America de Nord, săgeata servește adesea drept simbol al puterii, al protecției și al energiei direcționate. Referințe la săgeți și arcași pot fi găsite în legende despre războinici sau vânători puternici.
În mitologia chineză există o legendă despre Hou Yi, o figură legendară care poseda abilități incredibile de arcaș. Povestea sa este adesea asociată cu teme precum fidelitatea, devotamentul și înțelepciunea.
În mitologia egipteană Sokar — un zeu egiptean antic ale cărui atribute includeau șoimul și arcul — poate fi asociat cu figura unui arcaș sau a unui vânător. El era legat de deșert, de necropolă și de conceptul de înviere. Era adesea reprezentat cu cap de șoim sau purtând o coafură în formă de șoim și, uneori, ținând un arc.