Simbolul semnului Fecioarei (♍) este o litera stilizată „m”. A cărei margine dreaptă este ondulată spre interior sau se intersectează cu o linie verticală suplimentară și o buclă.
Simbolul zodiei Fecioară este singura imagine din cercul zodiacal care înfățișează o femeie, și nu un animal sau o creatură mitologică.
Gliful simbolului seamănă cu litera „M”, având o coadă curbată care formează o buclă în jurul unui cerc. Vizual, acesta încorporează conceptul de încheiere și purificare.
Acest semn este guvernat de Mercur și aparține triplicității de pământ, fapt ce conferă simbolisticii sale caracter practic și o gândire analitică.
În iconografia clasică, Fecioara ține în mână un spic de grâu – un atribut al fertilității și al capacității de a separa grâul de pleavă.
Acest gest transmite în mod metaforic sarcina principală: aceea de a structura haosul, de a extrage esența și de a oferi valoare.
În ciuda existenței unui standard unitar, simbolul grafic al zodiei Fecioară prezintă nuanțe în funcție de diferitele tipuri de caractere și școli de astrologie. Elementul său principal este un arc ce încadrează cercul dinspre partea inferioară și cea dreaptă, formând o structură închisă. Unele reprezentări tipografice prezintă o terminație cu un unghi ascuțit, subliniind un intelect critic, în timp ce altele o redau sub o formă ondulată și fluidă, sugerând adaptabilitate.
Rădăcinile mitologice ale figurii Fecioarei
Constelația Fecioarei este una dintre cele mai vechi de pe bolta cerească. Ea este asociată cu figuri care reprezintă zeițe ale fertilității, ale recoltei și ale dreptății.
Mesopotamia (cca. 4000 î.Hr.):
În Babilon, o parte a acestei constelații era cunoscută sub numele de „Brazda”. Era asociată cu zeița Shala, care ținea în mână un spic de grâu. Cea mai strălucitoare stea a semnului zodiacal este - Spica înseamnă „spic de grâu” în latină.
Grecia antică:
Fecioara a fost asociată cu mai multe figuri:
- Demeter (printre romani — Ceres), zeița agriculturii și a fertilității.
- Persefona, fiica ei, a cărei întoarcere din tărâmul lui Hades marchează trezirea naturii.
- Astraea — ultima dintre zeițele nemuritoare care a părăsit Pământul cuprins de vicii, la sfârșitul Epocii de Bronz, și s-a transformat într-o constelație.
Era creștină:
În Evul Mediu, imaginea Fecioarei Neprihănite (Fecioara Maria) s-a suprapus peste simbolistica păgână a Fecioarei cerești.