Gliful Vărsător (♒︎) — unul dintre cele mai vechi simboluri din astronomie și astrologie, cu o istorie de peste 5.000 de ani.
Contrar unei concepții greșite răspândite, cele două linii ondulate nu reprezintă valurile mării (Vărsătorul este un semn de aer).
Acestea sunt șuvoaie de apă vie — cunoaștere și înțelepciune — care se revarsă din ulcior.
Mai jos este prezentată o cronologie a evoluției acestui simbol, de la civilizațiile antice până în prezent.
Origini antice: Mesopotamia și Sumer.
Rădăcinile simbolului datează din valea fluviilor Tigru și Eufrat.
Zeul Enki:
Anticii sumerieni asociau această constelație cu Enki, marele zeu al înțelepciunii și al apelor dulci subterane. Pe tăblițele de lut și pe cilindrii-pecete, Enki era adesea reprezentat alături de vase din care apa se revărsa în șuvoaie neîntrerupte.
Sezonul ploios:
A unsprezecea lună a calendarului sumerian era cunoscută drept „luna blestemului apelor”. În această perioadă, Orientul Mijlociu se confrunta cu ploi torențiale care provocau frecvent inundații.
Cele două valuri de pe glifă erau inițial o hieroglifă care reprezenta apa.
Mitologia greacă antică.
Grecii au preluat constelațiile din Orientul Apropiat, le-au standardizat (inclusiv în lucrările lui Ptolemeu din secolul al II-lea d.Hr.) și le-au asociat propriile mituri:
Mitul lui Ganimede:
Cea mai răspândită asociere este cea cu frumosul tânăr troian Ganymede, pe care Zeus, sub înfățișarea unui vultur, l-a răpit și dus pe Olimp. Acolo, Ganymede a devenit paharnicul zeilor, turnând nectar și ambrozie dintr-un vas sacru.
Mitul lui Deucalion:
O altă legendă asociază simbolul cu Deucalion (echivalentul grec al lui Noe). Acesta a supraviețuit Marelui Potop dezlănțuit de Zeus. Aici, șuvoaiele de apă simbolizează catharsisul – purificarea Pământului de rău.
Tranziția către alchimie și astrologia modernă.
În timpul Evului Mediu și al Renașterii, când astrologia occidentală clasică lua formă, pictogramele egiptene și grecești au fost reduse la glife geometrice concise.
Semnul Vărsătorului (♒︎) a fost atribuit triplicității de aer.
În ezoterism, două unde paralele au primit o nouă interpretare dualistă:
Undă superioară.
Un „flux al minții” metaforic, energie mentală, impulsuri electrice, intuiție și idei noi.
Val inferior.
Lumea materială, în care sunt proiectate aceste idei pentru a transforma societatea.
Semnificație filozofică:
În mitologia greacă.
Vărsătorul este asociat cu Ganymede, un tânăr chipeș, fiul regelui Troiei. Conform mitului, Zeus, zeul suprem al Olimpului, a manifestat un interes deosebit față de Ganymede, fiind cucerit de frumusețea și farmecul său tineresc. Zeus s-a transformat într-un vultur și l-a dus pe Ganymede în Olimp, unde acesta a devenit paharnicul care turna apă pentru zei.
În mitologia romană.
Zeița Iunona corespunde zodiei Vărsător. În mitologia romană, Iunona era zeița puterii feminine și protectoarea femeilor. De asemenea, era asociată cu maternitatea, căsătoria și nașterea.
Juno ocupa un loc aparte în mitologia și cultura romană. Era adesea reprezentată ca o femeie care ținea un vas cu apă sau turna apă.
În mitologia nordică.
Zeul Njord corespunde zodiei Vărsător. Njord a fost o zeitate importantă în mitologia nordică, asociată cu marea, apa, pescuitul și comerțul. El a fost tatăl lui Freyja și al lui Freyr, zeița, respectiv zeul fertilității.
Njord era adesea asociat cu elementul apă și era înfățișat ca un zeu înțelept și puternic. El stăpânea marea și apele, fiind totodată zeul vântului, al valurilor și al fluxului și refluxului. În sfera sa de influență, Njord simboliza libertatea, călătoriile și comerțul – aspecte adesea asociate cu semnul astrologic Vărsător.
În mitologia egipteană.
Zeul Hapi (sau Hapet) — cunoscut drept zeul Nilului — corespunde zodiei Vărsător. Hapi era zeitatea Nilului și a apelor, iar cultul său era strâns legat de ciclurile de revărsare care aduceau fertilitate și bogăție Egiptului antic.
În mitologia egipteană, Hapi era zeitatea care aducea apele dătătoare de viață, esențiale pentru agricultură și pentru existența în Egiptul antic. Cultul său era legat de fertilitatea pământului și de prosperitatea populației. În acest sens, atributele sale — precum apa și cornul abundenței — reflectă aspecte ale zodiei Vărsătorului, asociată cu idealurile sociale și cu abundența.
Valurile sunt, de asemenea, interpretate ca un simbol al legăturii dintre trecut și viitor, dintre știință și artă.
Tocmai de aceea, în epoca modernă, Vărsătorul este considerat semnul principal al inovatorilor, reformatorilor și inventatorilor.